DOINA AIUDULUI
In temnită la Aiud
Unde păsări nu se-aud,
Ferecat în lanturi grele
Si închis între zăbrele,
rabd tăcut si’n mine mut,
dor de sfântă libertate,
svârcolindu-se de moarte,
strigă’ntruna,
zi si noapte,
JOS MINCIUNA!
VREAU DREPTATE!
Unde păsări nu se-aud,
Ferecat în lanturi grele
Si închis între zăbrele,
rabd tăcut si’n mine mut,
dor de sfântă libertate,
svârcolindu-se de moarte,
strigă’ntruna,
zi si noapte,
JOS MINCIUNA!
VREAU DREPTATE!
Vreau pământ pentru tărani
Si lanturi pentru tirani.
Vreau să lupt
Si trupu-mi supt,
Să-l slobad si’ntreg norod
Să-l urnesc
Si să zdrobesc
Fără milă toti tiranii,
Trădătorii si dusmanii.
Vreau ca ROMÂNIA MARE,
Să nu fie închisoare
Pentru noi,
Cei multi si goi,
Ce-am luptat
Si-am apărat,
Glii străbune, libertăti,
Sfânta Cruce si dreptăti.
Noi de când este pământul,
Mereu jalea ne-a fost cântul,
Iar dureri
Si sfinte vreri,
Ne-au călit
Si neclintit,
Zid clădit-am la hotare
Să’nfruntam hoarde barbare.
Dela Decebal străbunul,
Motenit-a tot românul,
Dor de glii
Si’n vitejii
Tot mereu,
Cu Dumnezeu,
Am dus steagul, falnic brad,
In vifor si’n Stalingrad.
Trădări, cu sânge am plătit
Si caznă multă-am suferit
Pentru ei,
Cei cruzi misei,
Ce-au vândut
Al Tării lut
Si-au fugit ca niste lasi,
Lăsând Tara la vrăjmasi.
Trudă multă si amară
Pâine nu-i în trista Tară.
Cei bătrâni
Sunt dati la câini,
Iar cei mici
Sunt otrăviti
Si crescuti în legi păgâne
Să ucidă si să fure.
Toată avutia Tării,
Dela Tisa’n tărmul Mării,
Din pământ,
Din munti, din cânt,
Tribut greu,
Ne-o ia mereu,
Ce-i ce-au năvălit sinistru
Si-au furat bătrânul Nistru.
Toate temnitele’s pline,
De dureri si de suspine.
In Carpati,
Părinti si frati,
Sunt ucisi
Si schingiuiti
De călăi, ce’n băi de sânge,
Vor pe roti dreptăti-a frânge.
In biserici jefuite,
Stau altare pângărite.
Iar pe drum,
In foc si scrum,
Ruguri vii,
Stau mărturii,
Crucile, să înspăimânte,
Gloatele plânse si mute.
Peste tot, pe und’te duci,
Sunt morminte fără Cruci
Si martiri
Ucisi de sbiri,
Impuscati si aruncati
Zac în sant,
Legati’n lant,
De le plânge-a lor ursită,
Trista gloată’nflămânzită.
In temnită la Aiud,
Vreau de tulnic glas s’aud,
Printre gratii să răzbată,
Să pornească’ntreaga gloată,
Să ucidă, pălămida,
Spinii marelui masacru,
August, patruzeci si patru,
Ce-a dus Tara în robie
Si-a pus fiara
S’o sfâsie.
Dar, veni-va Ziua Sfântă,
Când din lemn de roată frântă,
Ne vom face buzdugane
Si-om zdrobi
Seceri, ciocane.
Iar pe voi,
Tirani haini,
Vă vom pune
Intre spini
Si rug mare vă vom face,
Pentru-a lumii
SFÂNTĂ PACE,
Să distrugem pe vecie,
JUG, TRĂDARE si ROBIE!
Toma Gh. EREMIA
Aiud, Feb. 1951
("Libertatea", New York. Anul 6, Nr. 56, Aprilie, 1987)
Si lanturi pentru tirani.
Vreau să lupt
Si trupu-mi supt,
Să-l slobad si’ntreg norod
Să-l urnesc
Si să zdrobesc
Fără milă toti tiranii,
Trădătorii si dusmanii.
Vreau ca ROMÂNIA MARE,
Să nu fie închisoare
Pentru noi,
Cei multi si goi,
Ce-am luptat
Si-am apărat,
Glii străbune, libertăti,
Sfânta Cruce si dreptăti.
Noi de când este pământul,
Mereu jalea ne-a fost cântul,
Iar dureri
Si sfinte vreri,
Ne-au călit
Si neclintit,
Zid clădit-am la hotare
Să’nfruntam hoarde barbare.
Dela Decebal străbunul,
Motenit-a tot românul,
Dor de glii
Si’n vitejii
Tot mereu,
Cu Dumnezeu,
Am dus steagul, falnic brad,
In vifor si’n Stalingrad.
Trădări, cu sânge am plătit
Si caznă multă-am suferit
Pentru ei,
Cei cruzi misei,
Ce-au vândut
Al Tării lut
Si-au fugit ca niste lasi,
Lăsând Tara la vrăjmasi.
Trudă multă si amară
Pâine nu-i în trista Tară.
Cei bătrâni
Sunt dati la câini,
Iar cei mici
Sunt otrăviti
Si crescuti în legi păgâne
Să ucidă si să fure.
Toată avutia Tării,
Dela Tisa’n tărmul Mării,
Din pământ,
Din munti, din cânt,
Tribut greu,
Ne-o ia mereu,
Ce-i ce-au năvălit sinistru
Si-au furat bătrânul Nistru.
Toate temnitele’s pline,
De dureri si de suspine.
In Carpati,
Părinti si frati,
Sunt ucisi
Si schingiuiti
De călăi, ce’n băi de sânge,
Vor pe roti dreptăti-a frânge.
In biserici jefuite,
Stau altare pângărite.
Iar pe drum,
In foc si scrum,
Ruguri vii,
Stau mărturii,
Crucile, să înspăimânte,
Gloatele plânse si mute.
Peste tot, pe und’te duci,
Sunt morminte fără Cruci
Si martiri
Ucisi de sbiri,
Impuscati si aruncati
Zac în sant,
Legati’n lant,
De le plânge-a lor ursită,
Trista gloată’nflămânzită.
In temnită la Aiud,
Vreau de tulnic glas s’aud,
Printre gratii să răzbată,
Să pornească’ntreaga gloată,
Să ucidă, pălămida,
Spinii marelui masacru,
August, patruzeci si patru,
Ce-a dus Tara în robie
Si-a pus fiara
S’o sfâsie.
Dar, veni-va Ziua Sfântă,
Când din lemn de roată frântă,
Ne vom face buzdugane
Si-om zdrobi
Seceri, ciocane.
Iar pe voi,
Tirani haini,
Vă vom pune
Intre spini
Si rug mare vă vom face,
Pentru-a lumii
SFÂNTĂ PACE,
Să distrugem pe vecie,
JUG, TRĂDARE si ROBIE!
Toma Gh. EREMIA
Aiud, Feb. 1951
("Libertatea", New York. Anul 6, Nr. 56, Aprilie, 1987)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu